Welcome ! Veniti ! Luati ! nu va sfiiti … trebuie sa va fie foame !

Intr-o calatorie de la sfarsit de saptamana am ajuns undeva langa Buzau, in fata unui restaurant. Domnul din imagine, foarte ospitalier de altfel, ne pofteste inauntru in timp ce personajul alaturat isi odihnea picioarele sprijinindu-se de o cabina telefonica.



PS: Imaginea reprezinta prima mea fotografie retusata cu GIMP. Doar un pic de levels, crop, rama si filtrul Cross Light. Imi place ce a iesit si vom vedea pe viitor daca am sa mai folosesc GIMP. Pentru cine nu cunoaste, GIMP este un software de editare foto gratuit (Open Source). Mai multe detalii gasiti pe site-ul destinat acestui software.

Mireasa la Sighisoara

Printre multe sarbatori si posturi ale acestui an, se mai gasesc si week-end-uri "libere" la nunti. Cum intorci capul si nu esti atent, vine sfarsitul de saptamana pac - pac (citat dupa un clasic in viata) si duiumul de mirese isi fac aparitia. De 1 mai, in mijlocul cetatii (Sighisoara) pozeaza de zor o mireasa. Nu stiu cine este dar stiu ca este indragostita de atentia celor ce o filmeaza si o fotografiaza. Bag si eu un cadru.

Ceasuri, mecanisme, timp

Incercarea mea de a participa la o expozitie foto in cadrul firmei unde sunt angajat.

Apus de soare

Duminica seara, la intoarcerea in Bucuresti, undeva la 60 km pe autostrada. O benzinarie oarecum parasita si spun oarecum pentru ca personalul era la post insa clientii lipseau cu desavarsire. Am intrat inauntru plini de teama si cu gandul la o friptura si ceva de baut, imi era foame si sete. Chelnarita ce asculta manele in spatele unei tejghele rotunde ne pofteste inauntru avand o sclipire foarte ciudata in ochii. Usa se inchide brusc desi abia pasisem peste preagul intrarii. M-am asezat la masa si am inceput sa studiez meniul, cu un ochi ma uitam peste ce mi-ar place sa infulec iar cu celalalt incercam sa stau in stare de veghe. Plasmele se opresc, lumini colorate se aprind ca apoi sa se stinga urmand apoi sa se reaprinda, manelele incep a sparge boxele de parca suntem in "bambo" la Caminul Cultural. Speriat, imi ridic pleoapele si observ printre gratiile de la geam, apusul... Abia astept sa ajung acasa pentru a-mi potoli foamea si setea. Mancati la benzinarie pe autostrada si veti avea parte de o experienta de neuitat.

Transformare

Unul dintre cele mai frumoase momente din timpul unei zile este apusul. Atunci are loc marea "transformare"... Oamenii de varsta a 2-a si a 3-a dispar iar pe strazi raman doar amatorii de baruri de fite, pitzipoance si cocalari. Razlet se mai poate zari cate un intarziat al monotoniei, nu a ajuns direct acasa pentru ca a mai avut cate o factura de platit. Incetul cu incetul, Bucurestiul de noapte devine umbra Bucurestiului de zi. In timp ce ziua se pot vedea si lucruri interesante, noaptea... noaptea este mai bine de stat in casa.

Plecand...

Zi de zi mergem la servici, zi de zi ne cautam alinarea in sanul familiei, zi de zi ne facem griji pentru ziua de maine si zi de zi ne ingrijim unii de altii. Asta se intampla in toate familiile, mai instarite sau mai putin instarite insa cand locul de munca iti ofera foarte putin iar acest putin te grabesti sa-l imparti cu cei dragi, devii cel mai bogat din lume...

 

Te-am prins vrajitoareo !

De ceva vreme ma chinuie o dorinta, vreau sa intru in randul persoanelor pe care le injur zilnic pentru ca nu-mi acorda prioritate la trecerea de pietoni, vreau sa las geamul jos si sa scot mana afara strangand pumnul si intinzand degetul mijlociu catre persoanele in varsta ce nu-si pot grabi pasul pe aceeasi trecere de pietoni. Vreau sa stau cu orele la semafoare in timp ce tramvaiul 41 goneste pe podul Grand si mai vreau sa contribui la poluarea din atmosfera... Ce vis maret pot avea ... de curand am primit cadou o masina cu telecomanda iar acum cred ca daca tot am prins o vrajitoare ... am sa-i fur mijlocul de transport ... nu am sa pot sta la semafor asa cum trebuie dar macar pot sparge seminte si scuipa cu dispret cojile pe capotele autovehiculelor din trafic... Si inca ceva, nu pot asculta muzica la MP3 - player-ul maturii dar macar pot sa-mi pun casti la mobil ... oare matura asta o fi diesel????

 

In zbor

Te-ai intrebat vreodata cum este sa zbori? ... sa simti cum vantul se joaca prin pletela tale? ... sa simti mirosul de peste de deasupra marii? ... sa vezi mult mai departe decat ai nevoie? ... sa te joci in lumina calda a apusului? ... sa te imbeti in culoarea rasaritului? ... sa plutesti peste o intreaga lume de poveste? ... sa fii rege in lumea ta? ... sa iti cladesti castel din gandurile tale? ... sa visezi in zbor...

 

Afectiune verde

In urma cu ceva vreme scriam un mesaj cu titlul "despre dragoste si flori" unei persoane foarte dragi mie in care incercam sa zugravesc fiecare sentiment in culoarea imaginatiei mele. Mereu am crezut ca totul are o culoare fie ea imaginara. Spre exemplu, pentru mine si cum probabil si pentru voi, rosul reprezinta culoarea lui Cupidon insa nu am reusit niciodata sa gasesc culoarea unei mangaieri sau scarpinat sub barbie dupa caz. Putem incerca impreuna sa creionam o schita pe care apoi sa o coloram, pentru ajutor am adaugat-o pe prietena mea patrupeda de mai jos. Din pacate nu va pot spune prea multe despre ea si asta pentru ca am intalnit-o doar pentru o clipa, la cabana Curmatura din Piatra Craiului insa (ca si o gluma) pot spune doritorilor despre mana din imagine. Dar sa revin, pentru mine care ma consider un nostalgic, culoarea ce-mi vine in minte este dincolo de timp, pierduta-n parfumul unui cantec. Pentru a nu fi acuzat de nimic am sa numesc si o culoare... verde. O sa spuneti ca nu are nimic de-a face cu fotografia lucru care este perfect adevarat dar sa spun care este logica mea: verde este culoarea ochilor ce ma mangaie, cearta, alinta, ma striga, ma cheama, ma asculta etc. Vedeti voi, pentru mine sentimentul are culoare iar verdele a devenit cea mai frumoasa culoare...

Nostalgie

Este primul cuvant care-mi vine in minte cand ma gandesc la momentul apasarii declansatorului aparatului de fotografiat surprinzand pescarusul de mai jos. Ma aflam pe bacul care ma aducea cu cativa kilometrii mai aproape de casa din indepartata insula Thassos... Nu vroiam sa plec, petrecusem una dintre cele mai frumoase si mai asteptate vacante si asta datorita (multumita) companiei care a facut ca vacanta sa fie una de neuitat dar sa revin la subiect. Incercam sa respir cat de mult aer pot, sa imi arunc privirea peste tot, sa fotografiez totul si nu in ultimul rand, vroiam sa ma lupt cu timpul pentru a se opri in loc. Pentru mine nu s-a putut insa pentru subiectul din fotografia mea, s-a putut, el va fi vesnic viu in fotografia vacantei mele, va dainui vesnic in amintirea a ceea ce a fost Grecia 2008 ... cu peripetii cu tot (acestea au fost sarea si piperul). Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu Grecia a fost cea mai minunata, vacanta mea a fost minunata. Am multe amintiri pe care as vrea sa le mentionez dar acestea (poate) cu alta ocazie...