Prima întâlnire

Mă tot gândesc ce aşi putea eu să mai spun despre prima întâlnire ţinând cont de privirea celor doi îndrăgostiţi din imagine. Nu am nici cea mai mică idee pentru că imaginea spune mult mai multe decât asi putea eu să spun. Este interesant totuşi să vezi cum doi oameni se ţin în braţe la început de iarnă pe malul lacului.
Este frig dar nu mai conteaza, cei doi îmi sunt complici fără să ştie. Încerc să le surprind momentul de tandreţe şi cred că am reuşit dar în acelaşi timp, le-am furat intimitatea, ei nu ştiu aşa că nu mai contează. Contează însă că eu am fost martorul ascuns pentru că pe mine m-au igorat iar ei au avut ochii doar unul pentru celălalt, atât eu cât şi ceilalţi trecători au încetat să mai existe în lumea lor... a nu se înţelege aici că i-am spionat, nu-i cunosc, nu ştiu cine sunt însă împreună spun multe.
Privirea lor este minunată şi le doresc un drum plin de fericire în viaţa... De-i voi mai întâlnii... am să le mai fur încă un moment de intimitate...
ps: Le mulţumesc pentru "complicitate"

Portret de "1 (întâiul) Decembrie"

Am fost sa vad parada militara de ziua nationala si am plecat de acolo cu un portret. Nu stiu cum se numeste modelul, nici macar cine este, pur si simplu "o fata din public". Ii multumesc pentru ca mi-a pozat fara sa stie si ii sunt recunoscator pentru primul meu portret postat pe blog.
Nu am de gand sa ma opresc aici iar in curand vei mai vedea si alte portrete "culese" de prin multime.

ps: iti multumesc modelule oricine ai fi !

Momârlanii... O comunitate plină de legende

În zona Straja - Parâng trăieşte o comunitate mică de oameni, despre care se spune că ar fi urmaşii dacilor. Nimeni nu ştie exact de unde vine denumirea de comunităţii momârlanilor. Părerile privind termenul sunt împărţite, unii cercetători spun că se trage din limba latină, de la momo (ţăran) şi lan (băştinaş). Alte păreri sunt că termenul derivă din maghiară, de la „maradyany” („rămăşiţă”), adică urmaşi ai vechilor locuitori daci. Momârlanii se gospodăresc precum dacii adică îşi construiesc casele foarte apropiate şi cât mai sus pe munte. Bârnele folosite nu sunt finisate, ele având un aspect rigid având forme dreptunghiulare şi pătrate. Hrana lor constă într-un un fel de saramură preparată din carne de oaie, ce poartă denumirea de „sloi” şi beau ghintură, o băutură acoolică extrasă din rădăcini. Principala lor îndeletnicire o reprezintă oieritul. Obiceiurile lor au fost păstrate intacte încă din cele mai vechi timpuri şi asta pentru că trăiesc izolaţi în locuinţele lor de pe coastele munţilor Parâng şi Vâlcan.
Legenda spune că momârlanii sunt îngroziţi de strigoi. Aceştia cred că oamenii care în timpul vieţii au făcut vrăji, după moarte se transformă în strigoi şi se întorc pentru a-i bântui pe cei care i-au iubit cel mai mult în timpul vieţii. Când unul dintre cei morţi se transformă în strigoi, momârlanii, prin “vânătorii de strigoi”, îl dezgroapă în mare taină şi îi străpung inima cu o ţepuşă după care o ard. Ei cred că doar aşa poti alunga strigoii.

Lumina...

Este atat de placuta lumina calda a unei lumanari...

In numele trandafirului

Am citit cartea scrisa de Umberto Eco si mi-a placut, m-a captivat...

Fantomele exista... le-am vazut eu !

Ma aflam in cautarea amintirilor pierdute si am vazut fantome.... Le-am facut poze pentru a va convinge si voi

Fantana de la intrarea in parcul IOR

Ma plimbam pe inserate in cautarea unui subiect. Priviti ce am gasit

O partida de tenis

Am fost la tenis si am tras cateva cadre interesante. Nu le postez pe toate, doar cateva.

Arhitectura pe inserate

Am incercat sa surprind cateva mici detalii. Daca am reusit sau nu va las pe voi sa decideti.

Printre florile din parcul Kiseleff in mijloc de toamna

Zilele acestea nu prea am chef de lucru asa ca imi iau aparatul cu mine si poate imi iese ceva prin fotografii. Nu stiu ce asi putea sa mai fotografiez pe acelasi drum pe care il parcurg de multi ani dar parca fiecare zi este altfel, alte ocazii de a imortaliza momentele. Sper sa va placa ce am reusit.

Luna

Prima fotografie