Afectiune verde

In urma cu ceva vreme scriam un mesaj cu titlul "despre dragoste si flori" unei persoane foarte dragi mie in care incercam sa zugravesc fiecare sentiment in culoarea imaginatiei mele. Mereu am crezut ca totul are o culoare fie ea imaginara. Spre exemplu, pentru mine si cum probabil si pentru voi, rosul reprezinta culoarea lui Cupidon insa nu am reusit niciodata sa gasesc culoarea unei mangaieri sau scarpinat sub barbie dupa caz. Putem incerca impreuna sa creionam o schita pe care apoi sa o coloram, pentru ajutor am adaugat-o pe prietena mea patrupeda de mai jos. Din pacate nu va pot spune prea multe despre ea si asta pentru ca am intalnit-o doar pentru o clipa, la cabana Curmatura din Piatra Craiului insa (ca si o gluma) pot spune doritorilor despre mana din imagine. Dar sa revin, pentru mine care ma consider un nostalgic, culoarea ce-mi vine in minte este dincolo de timp, pierduta-n parfumul unui cantec. Pentru a nu fi acuzat de nimic am sa numesc si o culoare... verde. O sa spuneti ca nu are nimic de-a face cu fotografia lucru care este perfect adevarat dar sa spun care este logica mea: verde este culoarea ochilor ce ma mangaie, cearta, alinta, ma striga, ma cheama, ma asculta etc. Vedeti voi, pentru mine sentimentul are culoare iar verdele a devenit cea mai frumoasa culoare...