Te-ai intrebat vreodata cum este sa zbori? ... sa simti cum vantul se joaca prin pletela tale? ... sa simti mirosul de peste de deasupra marii? ... sa vezi mult mai departe decat ai nevoie? ... sa te joci in lumina calda a apusului? ... sa te imbeti in culoarea rasaritului? ... sa plutesti peste o intreaga lume de poveste? ... sa fii rege in lumea ta? ... sa iti cladesti castel din gandurile tale? ... sa visezi in zbor...
In urma cu ceva vreme scriam un mesaj cu titlul "despre dragoste si flori" unei persoane foarte dragi mie in care incercam sa zugravesc fiecare sentiment in culoarea imaginatiei mele. Mereu am crezut ca totul are o culoare fie ea imaginara. Spre exemplu, pentru mine si cum probabil si pentru voi, rosul reprezinta culoarea lui Cupidon insa nu am reusit niciodata sa gasesc culoarea unei mangaieri sau scarpinat sub barbie dupa caz. Putem incerca impreuna sa creionam o schita pe care apoi sa o coloram, pentru ajutor am adaugat-o pe prietena mea patrupeda de mai jos. Din pacate nu va pot spune prea multe despre ea si asta pentru ca am intalnit-o doar pentru o clipa, la cabana Curmatura din Piatra Craiului insa (ca si o gluma) pot spune doritorilor despre mana din imagine. Dar sa revin, pentru mine care ma consider un nostalgic, culoarea ce-mi vine in minte este dincolo de timp, pierduta-n parfumul unui cantec. Pentru a nu fi acuzat de nimic am sa numesc si o culoare... verde. O sa spuneti ca nu are nimic de-a face cu fotografia lucru care este perfect adevarat dar sa spun care este logica mea: verde este culoarea ochilor ce ma mangaie, cearta, alinta, ma striga, ma cheama, ma asculta etc. Vedeti voi, pentru mine sentimentul are culoare iar verdele a devenit cea mai frumoasa culoare... 
Este primul cuvant care-mi vine in minte cand ma gandesc la momentul apasarii declansatorului aparatului de fotografiat surprinzand pescarusul de mai jos. Ma aflam pe bacul care ma aducea cu cativa kilometrii mai aproape de casa din indepartata insula Thassos... Nu vroiam sa plec, petrecusem una dintre cele mai frumoase si mai asteptate vacante si asta datorita (multumita) companiei care a facut ca vacanta sa fie una de neuitat dar sa revin la subiect. Incercam sa respir cat de mult aer pot, sa imi arunc privirea peste tot, sa fotografiez totul si nu in ultimul rand, vroiam sa ma lupt cu timpul pentru a se opri in loc. Pentru mine nu s-a putut insa pentru subiectul din fotografia mea, s-a putut, el va fi vesnic viu in fotografia vacantei mele, va dainui vesnic in amintirea a ceea ce a fost Grecia 2008 ... cu peripetii cu tot (acestea au fost sarea si piperul). Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu Grecia a fost cea mai minunata, vacanta mea a fost minunata. Am multe amintiri pe care as vrea sa le mentionez dar acestea (poate) cu alta ocazie...
Toată discuția despre Elodia mi-a făcut foame. Cred că am să infulec ceva precum în imaginea de mai jos. Oare ce să polenizez eu? (cu siguranță, nu pe Elodia pentru că nu am găsit-o). Căutarea va continua prin grădină și în episodul următor.
Episodul trei. Continuându-ne călătoria prin grădină am găsit un nou personaj. Știți cine este? (Cu siguranță nu este Elodia)... 
Episodul doi. Plecând pe urmele misterului, gărgărița ajunge în locuri misterioase așa cum a ajuns și Mutu & Co. la Euro 2008 numai că eroina noastră are ceva mai mult curaj. Apropo de Euro... Ce ar fi fost dacă naționala ar fi avut mai mult curaj? sau dacă Bănel juca fotbal şi nu se credea la 1000m garduri?
Băieţi... trebuia să jumuliţi cocoşii şi să bateţi azurii... mâncând portocale mecanice. Data viitoare îi batem (cu pietre sau măcar la barbut)... până una alta eu mă duc după Elodia. 
Iarăşi a trecut o perioadă mult prea mare de când nu am mai scris nimic. Şi ca de obicei, sunt supărat pentru că las toate prostiile să mă enerveze şi nu mai pot scrie nimic (lipsa timpului sau prea multe activitati). Gata cu scuzele.
Astăzi am să încep o mică "telenovelă" pornind cu acest prim episod intitulat "Elodia?!? Tu eşti?". Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu am nimic cu Elodia dar chiar nimic însă sunt uimit cum de s-a ajuns ca Dan Diaconescu să facă atâta audienţă cu un caz .... (vă las pe voi să completaţi aşa cum vă lasă inima).
Aşadar, astăzi avem parte de acest prim episod pilot, credeţi că o să zboare? eu am aşteptat în zadar pentru că după câteva minute mi-am îndreptat atenţia în altă parte iar gândacul misterios (şi urât pe deasupra dar nu cel mai urât pe care în voi prezenta în cadrul "telenovelei") a dispărut, întocmai ca Elodia, pe unde o umbla Dan Diaconescu (în direct) când am nevoie de el?
ps: Dumnezeu s-o ierte pe Elodia dacă nu se mai află printre noi, eu ironizez doar OTV-ul.
Am fost foarte neplacut surprins cand mergand pe jos, am fost acostat de tiganci in incercarea lor de a-mi vinde flori furate de pe rondurile de flori. Doar o data-i summit-ul bucurestean. "Hai domnu` sa-ti dau flori... ieftin... 5 la 30 de mii... sa-i duci lu` duduia matale". Eu am ramas fara cuvinte in fata acestor cuvinte bine alese de catre departamentul de marketing al florareselor si resemnat dar si plin de dispret (pt ca eu sunt nevoie sa muncesc suplimentar pt. a avea bani iar ei culeg florile cumparate pe banii nostrii), am pasit mai departe. Uneori viata-i trista. Imaginea de mai jos nu are nimic de-a face cu textul.
Pentru ca se poarta fotografiile cu flori, mai adaug si eu una... inca una. In ultima vreme am tot fost prins cu treaba si nu am mai postat nimic. Din pacate, aceasta poveste se repeta fara sfarsit si nu mai sunt sigur daca merita. Dar sa revin la subiect. Am iesit in parc la "pozat" si am prins o papadie... are si un nume mai "colorat", din popor dar nu despre asta povestesc eu aici. Incerc doar sa spun ca in timp ce toata lumea politica era concentrata pe SUMMIT-UL desfasurat la Bucuresti (unde au fost tratate teme importante: "Ii Primim si pe Aia Mici In Noi" sau chiar "Instalarea Scutului Anti-Racheta"), eu am gasit o papadie si zau ca este mai frumoasa decat orice discutie legata de rachete.
